In acest articol:
Te-ai întrebat vreodată ce se întâmpla în trecut când venea pe lume un copil? Ei bine, nașterea unui bebeluș era însoțită de o mulțime de tradiții și obiceiuri, menite să aducă sănătate, noroc și fericire micuțului și familiei sale. Hai să facem o incursiune în lumea fascinantă a tradițiilor românești legate de naștere!
Pregătirile pentru marele eveniment
În satele românești, pregătirile pentru naștere începeau cu mult înainte de venirea pe lume a bebelușului. Viitoarea mămică avea grijă să respecte o serie de superstiții, pentru a se asigura că totul va decurge bine. De exemplu, se credea că dacă femeia însărcinată va purta în tivul cămășii căței de usturoi sau fire de busuioc, acestea o vor proteja de deochi și de alte rele.
Odată ce începeau durerile facerii, soțul alerga să cheme moașa, iar copiii mai mari erau trimiși de acasă. Se spune că nu era bine ca în casa unde avea loc nașterea să intre copii sau bătrâni, deoarece aceștia puteau influența negativ travaliul.
Nașterea propriu-zisă
Tradiția spune că femeia năștea pe pământ, în genunchi, ținându-se de o furcă sau de un topor. Se credea că această poziție grăbește nașterea și o face mai ușoară. În unele regiuni, pentru a alina durerile, viitoarea mămică era sfătuită să umble prin casă și să izbească cu piciorul în prag.
Imediat după naștere, moașa avea două sarcini importante: să ureze copilului cu vorbe meșteșugite și să îi facă prima scaldă. În apa pentru băiță se puneau diverse obiecte, fiecare cu semnificația sa:
- Busuioc, pentru a fi iubit ca busuiocul
- Bujor, pentru a fi rumen și frumos
- Miere, pentru a fi dulce la vorbă
- Pâine și zahăr, pentru a avea o viață îndestulată și dulce
- Lapte, pentru a avea un trup alb ca laptele
- Ou, pentru a fi întreg ca oul
- Bani de argint, pentru a fi neprețuit ca argintul
- Aghiazmă, pentru a fi binecuvântat
Botezul și alte tradiții
La câteva zile după naștere, avea loc botezul copilului. Nașii jucau un rol important în viața finului, devenind părinții săi spirituali. Ei erau cei care alegeau numele micuțului, de obicei numele unui sfânt a cărui celebrare în calendar era apropiată de data nașterii.
O altă tradiție interesantă era „cumătria”, un ospăț ritualic menit să stabilească relații sociale noi între familia copilului și mai multe cupluri de „cumătri”. Aceștia deveneau o a doua familie pentru bebeluș, oferindu-i sprijin și ocrotire de-a lungul vieții.
Obiceiuri din diferite regiuni ale României
Fiecare regiune a țării noastre are propriile sale tradiții și obiceiuri legate de nașterea unui copil. Hai să descoperim împreună câteva dintre ele!
Transilvania
În Transilvania, se obișnuia ca imediat după naștere, copilul să fie trecut prin fereastră, pentru a fi ferit de rele. O altă practică menționată era ca moașa să arunce placenta pe casă, crezând că astfel copilul va trăi mult.
De asemenea, în unele zone din Transilvania, se obișnuia ca rudele și prietenii familiei să vină în vizită după naștere, aducând daruri pentru copil. Acestea constau, de obicei, în hăinuțe, scutece sau bani. Uneori, darurile erau simbolice, precum o monedă de argint pusă în scăldătoarea copilului pentru a-i aduce noroc și sănătate.
Moldova
În Moldova, moașa avea grijă să înfășeze strâns copilul după naștere, pentru a-i asigura o creștere dreaptă și sănătoasă. Se credea că acest obicei ajută la prevenirea deformărilor corporale și la dezvoltarea armonioasă a bebelușului.
O altă tradiție specifică Moldovei era udarea copilului pe frunte cu apă și vin, rostind totodată o urare precum „Să trăiești, să crești mare!”. Acest gest avea semnificația unei binecuvântări și a unei urări de bine pentru noul născut.
Muntenia
În unele zone din Muntenia, se obișnuia ca la scăldătoarea copilului să se pună plante precum busuioc sau bujor, pentru a-i aduce sănătate și protecție. De asemenea, uneori se punea și o monedă în apa de baie, ca semn al norocului și prosperității.
O altă practică menționată era ca moașa sau unul dintre nași să arunce copilul în sus, iar celălalt să-l prindă în brațe. Se credea că acest gest ajută la creșterea sănătoasă și vioiciunea bebelușului.
Oltenia
În Oltenia, ca și în alte regiuni ale țării, se organiza o masă festivă după botezul copilului, numită „cumetrie” sau „cumătrie”. Cu această ocazie, nașii ofereau daruri copilului și părinților săi, iar invitații se ospătau și se bucurau de eveniment.
De asemenea, în unele zone din Oltenia, exista credința că dacă copilul nu era creștinat repede după naștere, acesta putea fi luat de Iele. De aceea, botezul avea loc de obicei la scurt timp după venirea pe lume a bebelușului, pentru a-l proteja de forțele malefice.
Tradiții de prin lume
Nu doar în România există tradiții și obiceiuri legate de nașterea unui copil. Fiecare cultură are propriile sale ritualuri menite să aducă noroc, sănătate și fericire noului născut. Iată câteva exemple fascinante:
Japonia
În Japonia, se obișnuiește ca, la 100 de zile după naștere, familia să organizeze o ceremonie numită „Okuizome”. Cu această ocazie, bebelușul primește prima sa masă solidă, constând în orez, pește și legume. Se crede că acest ritual aduce noroc și sănătate copilului.De asemenea, în a șaptea zi după naștere, are loc o altă ceremonie, numită „Oshichiya”, în cadrul căreia copilul primește un nume și este prezentat zeilor.
Mexic
În Mexic, se obișnuiește ca, imediat după naștere, copilul să fie înfășat strâns într-o pătură roșie, pentru a-l proteja de spiritele rele. De asemenea, se crede că dacă bebelușul este născut în timpul unei eclipse, acesta va fi norocos și puternic.
O altă tradiție interesantă este „La Cuarentena”, o perioadă de 40 de zile după naștere, în care mama și copilul stau izolați în casă, pentru a se recupera și a se proteja de eventualele pericole din exterior.
Nigeria
În Nigeria, se crede că placenta are puteri magice și că aceasta trebuie îngropată cu mare grijă, pentru a asigura sănătatea și norocul copilului. De asemenea, se obișnuiește ca, la opt zile după naștere, copilul să fie prezentat comunității într-o ceremonie numită „Naming Ceremony”.
Cu această ocazie, bebelușul primește un nume și este binecuvântat de către bătrânii comunității. Se crede că acest ritual ajută la integrarea copilului în societate și la protejarea sa de forțele malefice.
Tradiții vechi, emoții noi
Nașterea unui copil este un eveniment unic, plin de emoție și bucurie. Chiar dacă astăzi nu mai respectăm întocmai toate tradițiile și obiceiurile din trecut, ele rămân o parte importantă a moștenirii noastre culturale. Fiecare familie poate alege să păstreze acele tradiții care i se par frumoase și pline de sens, adaptându-le la vremurile moderne.
Indiferent de epoca în care trăim, un lucru este cert: venirea pe lume a unui copil este o minune care ne umple sufletele de iubire și ne face să privim viața cu alți ochi. Așa că, dragi viitori părinți, bucurați-vă din plin de aceste momente unice și creați propriile voastre tradiții, care să vă aducă fericire și împlinire alături de cei dragi!
Surse
- Marian, Simion Florea. (2008). Nașterea la români: studiu etnografic. București: Editura Saeculum I.O.
- Gorovei, Artur. (1995). Datinile noastre la naștere și la nuntă. București: Editura Minerva.
- Pamfile, Tudor. (2018). Mitologie românească. București: Editura Vestala.